România şi-a ascuns seminţele în seiful Apocalipsei, la capătul pământului

Depozitate la o temperatură constantă de minus 18 grade Celsius, aceste seminţe sunt considerate o rezervă de neînlocuit a moștenirii agricole naționale şi se află acum în cel mai sigur loc al planetei. 

Aflată la jumătatea distanței dintre Norvegia și Polul Nord, în pustiul înghețat al arhipelagului Svalbard, în condițiile ideale pe care le oferă permafrostul, se află cea mai mare bancă de semințe din lume, puse la păstrare în caz de război, pandemie sau alte calamități.

Este vorba de Seiful Apocalipsei (Doomsday Vault), considerat banca băncilor pentru omenire, unde sunt depozitate eșantioane de semințe din întreaga lume, o ultimă barieră în fața unei eventuale catastrofe ireversibile.

În prezent, depozitul adăpostește aproape 1.400.000 de probe de semințe, provenind de la 127 de instituții din întreaga lume, reprezentând peste 6.300 de specii.

Aici au fost trimise şi seminţele României într-o operațiune discretă a unei echipe de la Banca de de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava, condusă de biologul Silvia Străjeru.

Moștenirea României, păstrată la -18 grade Celsius

Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” este unica instituție din România care a ales să trimită semințe în renumitul „Seif al Apocalipsei”. Depozitul din Norvegia protejează diversitatea biologică împotriva unor potențiale dezastre globale. Astfel, moștenirea României are un loc sigur în această rețea globală de conservare a semințelor.

„Banca de gene trimite seminţe la Svalbard. E singura instituție din România care întrunește niște criterii pentru a include material genetic pe care îl avem noi în bancă în colecția mondială de semințe din Svalbard”, a explicat Silvia Străjeru, pentru Antena 3.

Cerințe stricte

Pentru ca semințele românești să fie acceptate la Svalbard, Banca de Gene din Suceava a fost nevoită să respecte o serie de cerințe.

„Materialul pe care îl trimitem acolo trebuie să reprezinte material genetic unic, iar probele trebuie să aparțină un unor specii cu importanță pentru agricultură și să aibă relevanță pentru securitatea alimentară a țării de origine”, mai arată biologul.

Transportul coletelor de la Suceava către Svalbard se are loc doar în sezonul rece. „Noi nu trimitem în timpul verii pentru că este cald, iar noi probele astea le luăm de la minus 20 de grade și nu trebuie să le trimitem pe căldură”, a explicat Silvia Străjeru.

În primul transport din 2020, Banca de gene a trimis în Svalbard două cutii care conțineau 312 probe de cereale și 104 probe de leguminoase proteice. De asemenea, în anul 2022 au fost expediate încă 543 de probe.

„Ceea ce aş vrea să subliniez este că, în octombrie 2022, cutia pe care am trimis-o la Svalbard a fost introdusă în acel depozit de către ambasadorul României în Norvegia, care și acum este ambasador acolo, domnul Cristian Bădescu”, a subliniat aceasta.

România are conservate 1.216 probe în afara țării

Pentru a fi acceptată, fiecare probă trebuie să îndeplinească criterii stricte de calitate. „Trebuie să trimitem un material cu o viabilitate apropiată de 100%; și pentru asta noi multiplicăm, regenerăm acest material și trimitem probe proaspete acolo, pentru a-și păstra viabilitatea”.

În prezent, România are conservate 1.216 probe în afara țării. Printre acestea se numără grâul în frunte (171 de probe), urmat de porumb (148), ovăz (95) și orz (93). În rândul leguminoaselor, fasolea este dominantă, cu 149 de probe, urmată de mazăre, cu 21. La capitolul legume, cele mai multe mostre provin de la roșii (67), castraveți (65) și ardei (41).

„Noi ne-am făcut misiunea pe care o avem. Asta e misiunea noastră: să avem grijă de acest patrimoniu genetic național. Și nu doar în colecția de la Suceava, ci să-l duplicăm în altă parte în caz de un cataclism, în caz că se întâmplă ceva”, a mai spus şefa Băncii de Resurse Vegetale din Suceava.

Banca de Gene din Suceava funcționează încă din 1990, iar din anul 2018 se află în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice.